Rolul principal al inramarii unui tablou pictat pe canvas in ulei sau acrilic este acela de a indrepta atentia privitorului catre lucrarea de arta, de a crea imaginea unui tot unitar, de sine statator, care sa invite la contemplare.
In cazul tablourilor realizate pe suport de hartie, rolul principal al inramarii este acela de a proteja lucrarea si a-i da un suport pentru prezentare, dar si pentru a o pune mai bine in valoare.
La fel ca si fatetarea unui diamant, rama unei lucrari de arta reprezinta finisajul acesteia, elementul care completeaza si pune in valoare tabloul, prezentandu-l privitorului in forma sa optima. Inramarea este, la randul ei, o arta in sine si, asa cum o rama bine aleasa si executata poate eleva valoarea artistica a ansamblului, o rama prost aleasa sau prost lucrata, poate diminua valoarea artistica a lucrarii.
Trebuie spus de la bun inceput ca nu orice tablou trebuie inramat. Pentru unele tablouri expuse in galeriile de arta contemporana inramarea este complet optionala. Acest lucru este valabil pentru panzele infasurate pe bare din lemn sau metal si securizate pe spate, nemai fiind astfel necesara o rama dimprejurul tabloului. Aceasta tehnica de expunere lasa lateralele tabloului vizibile, fara capse sau alte elemente de prindere. Multi artisti aleg acest mod de inramare pentru a-si expune lucrarile deoarece le lasa lateralele libere pentru ale picta sau a le include in mediu.
In cazul tablourilor care necesita o rama, barele de sustinere sunt mai subtiri, capsele de prindere fiind vizibile pe laterale. In acest caz, in care artistul a conceput tabloul pentru a fi inramat, panza trebuie sa aiba marginile libere pentru prinderea pe barele de sustinere, iar rama trebuie sa aiba o grosime suficienta pentru a ingloba barele de sustinere.
Exista cateva curente in ceea ce priveste alegerea ramei pentru un tablou, dar fara sa existe reguli stricte de alegere. Ideea principala este aceea ca lucrarea de arta, si nimic altceva, trebuie sa dicteze tipul de rama care i se potriveste.
Stilul unei picturi trebuie sa dicteze stilul ramei care o va incadra. Spre exemplu, unei lucrari clasice sau uneia cu subiect clasic, i se potriveste o rama traditionala, eleganta, aurie, cu motive florale, dar si o rama eleganta din lemn de mahon sau nuc. Pe de alta parte, lucrarilor cu teme abstracte sau contemporane li se potrivesc ramele care aduc eleganta prin simplitatea lor, fara elemente “grele” de ornament. Pentru tablourile care pasesc in ambele domenii, cele care au atat elemente de clasicism, dar si elemente de modernism, se pot alege rame de “tranzitie”, cele care aduc elemente de ornamentare din zona clasica, dar si cele simple, din zona modernismului. Trebuie avuta atentie la faptul ca fiecare rama are propriu ei profil specific, usor de identificat la o sectionare pe diagonala a unei mostre din rama respectiva.
Fiecare opera de arta trebuie sa fie de sine statatoare, astfel incat, atunci cand este adusa impreuna cu rama ei, lucrarea sa poata fi expusa oriunde. Un tablou de arta contemporana, expus intr-o camera decorata in mod traditional, clasicist, nu trebuie sa aiba o rama traditionala, cum nici un tablou clasic, expus intr-o camera moderna, nu trebuie sa aiba o rama moderna. Nici nu trebuie facuta greseala de a alege rama unui tablou in functie de ramele existente la celelate tablouri langa care acesta va fi expus. Unele dintre cele mai surprinzatoare grupaje de opere de arta sunt compuse din diverse tipuri de rame, ornamente si stiluri de inramare existente.
Picturile de dimensiuni mari, de obicei arata mai bine intr-o rama mai lata, cu stucaturi, insa aceasta nu este o regula stricta, daca spatiul sau optiunile personale nu va permit o astfel de rama. In schimb se pot folosi rame simple, care sa adauge 5-10 centimetri in plus la dimensiunile tabloului, pe cand o rama clasica, cu ornamente poate adauga chiar si pana la 25 cm in plus. In functie de stilul picturii, cel care realizeaza inramarea, va poate oferi variante de rame multistrat, pentru a da un aspect unic ramei, cu sau fara passepartout. In cazul in care exista atat o rama, cat si un passepartout, acestea nu trebuie sa fie de aceeasi latime. Nu exista reguli care sa spuna care sa fie ma lata, insa, de obicei, rama este mai lata.
Culoarea ramei nu trebuie sa estompeze sau sa vina in concurenta cu coloristica picturii, de asemenea, nici textura sau ormanetele nu trebuie sa perturbe privitorul tabloului. Spre exemplu nu alegeti o rama incarcata in ornamente sau nuante de culori pentru un tablou incarcat de informatie vizuala.
Tineti minte ca arta inramarii nu are reguli stricte sau batute in cuie si, intotdeauna este bine sa incercati mai multe tipuri de rame sau tehnici de inramare inainte de a alege una definitiva. O pictura moderna poate arata ca una clasica intr-o rama generoasa si robusta, iar un tablou de mici dimensiuni poate fi pus in valoare de o rama cu dimenisiuni foarte mari, exact ca o bijuterie intr-o caseta de valori. In astfel de cazuri va putem ajuta cu sfaturi in privinta alegerii ramei potrivite, dar si a tehnicii de inramare care sa puna cel mai bine in evidenta lucrarea de arta.